Omul de afaceri Grigore Comănescu a muncit toată viața lui, pentru a-și construi o afacere prosperă. A strâns ban cu ban, a plătit taxă cu taxă. Compania lui a crescut, treptat, a primit premii anuale și a fost chiar recunoscută ca partener NATO pe plan local. Unul dintre cei mai importanți pași pe care i-a făcut pentru a-și dezvolta afacerea, a fost să cumpere o carieră de piatră de la Sibioara. Investiția a impus contractarea unui credit de patru milioane de euro, iar pentru asta, Grigore Comănescu a riscat tot ceea ce construise până atunci. A fost o decizie luată asumat, după sfatul și analiza multor oameni pricepuți, care i-au garantat că investiția merită. Ce n-au putut să prevadă specialiștii, au fost șacalii obișnuiți să retrocedeze orice teren le dorește pofta. Iar pofta lor a fost să-i ia omului de afaceri o bucată din carieră.
Nu a contat nici faptul că o carieră de piatră nu poate fi retrocedată, conform legii, nici că băieții deștepți ce asistau falșii moștenitori apăruți peste noapte nu au putut prezenta toate actele necesare pentru a-și susține povestea. Un grup infracțional organizat a reușit să pună mâna prin falsuri și decizii judecătorești ciudate, pe o bucată din mijlocul carierei de piatră de la Sibioara. Și nu orice fel de bucată, ci exact centrul carierei și drumurile de acces. O retrocedare gândită strategic să prăbușească întreaga afacere.
O poveste pe care am scris-o, din nou și din nou. O poveste care ar trebui să se încheie în pixul prefectului care să pună stop acestei hoții epocale. Pentru că da, în prefect și-a pus ultima șansă Grigore Comănescu, sperând că reprezentantul Guvernului în teritoriu va apărea în fața judecătorilor și va explica faptul că această retrocedare este o glumă proastă. Vreo patru prefecți s-au schimbat de când se tot tărăgănează această șaradă. Niciunul dintre ei n-a avut curajul să meargă cu hoția până la capăt, dar nici să-i pună capăt.
Suntem în 2018 și prefect este Ioan Albu, un tânăr care nu pricepe ce presupune funcția pe care a primit-o cadou nejustificat, cel mai probabil pentru că este fiul tatălui său. Două șanse a avut Ioan Albu să încheie procesul falsei retrocedări de la Sibioara. Pe prima a ratat-o uitând să trimită reprezentanți la proces, în mai multe rânduri. Explicația a fost că povestea se poate rezolva și dacă trimite doar înscrisuri, instituția neavând destui juriști pentru a fi trimiși la instanță. A doua șansă pentru a-și spune povestea în fața instanței ar fi avut-o dacă depunea apel pentru procesul pierdut, până pe 16 mai. L-a depus pe 19.
Locuitorii din zona străzii Sarmisegetuza, din Constanța, au sesizat autoritățile pentru a stopa construcția unui bloc în curtea altui bloc. Inspectoratul de stat în Construcții a acționat imediat și a dat dreptate locuitorilor, cerându-i prefectului să anuleze o hotărâre de Consiliul Local care permitea construcția acestui bloc. Ce credeți că a făcut prefectul de un an, de când a primit această cerere de la ISC? Absolut nimic!
Acestea sunt doar două cazuri, în care niște oameni și-au pus baza în reprezentantul Guvernului în teritoriu, Ioan Albu. Și acum, țineți-vă bine, am aflat motivul pentru care Prefectura Constanța pierde procese pe bandă rulantă. E scris chiar de prefectul Ioan Albu, care trimite o hârtie instanței, pentru a explica de ce a depus apelul prea târziu în cazul omului de afaceri Comănescu, cerându-și scuze și sperând să fie iertat (așa ceva nu există, legal. Ai depus târziu, să fii sănătos!).
Scrisoarea trimisă de prefect instanței (nu se poate încadra la categoria întâmpinări) te face să râzi, apoi să plângi, apoi să râzi din nou. Ioan Albu își începe misiva prin explicația că a depus apelul în data de 18.04, Judecătoria înregistrându-l o zi mai târziu. Vă reamintim că ultima zi pentru a-l depune era data de 16 aprilie, adică două zile înainte. Cum explică prefectul această întârziere?
În primul rând, reprezentantul Guvernului în teritoriu explică instanței că la registratura Prefecturii, comunicarea sentinței ce trebuia apelată în 30 de zile s-a înregistrat în data de 19 martie, așa că instanța trebuie să admită că apelul s-a formulat în termenul legal. E ca și cum aveți 30 de zile pentru a vă plăti datoriile, dar îi spuneți instanței că deși știați despre ele, le-ați notat în agendă la câteva zile după ce vi s-au comunicat. Culmea, tot prefectul explică, negru pe alb, că instituția pe care o conduce a primit plicul cu sentința pe data de 15, dar o serie de factori nefaști au încurcat lucrurile. La registratură sunt doar doi angajați, unul dintre ei era în concediu medical, așa că singurul care a rămas nu a fost capabil să facă față volumului foarte mare de documente ce trebuiau trecute în registru. Ce înseamnă volum mare de muncă pentru un om, ni se explică mai departe, pentru că prefectul oferă toate detaliile. Între 56 și 70 de documente pe zi. Asta înseamnă un volum imens de muncă pentru angajatul Prefecturii.
Pe final, prefectul mai dă vina și pe programul redus al instituției, în ziua de vineri, pentru a explica de ce a înregistrat un document cu trei zile mai târziu, din momentul în care a fost primit, fapt ce a dus la declararea apelului în sine cu trei zile mai târziu, fapt ce a dus la pierderea procesului de către Prefectura Constanței.
Pe scurt, situația stă cam așa. Un cetățean își pune bază în Prefectul Ioan Albu care-l va apăra în fața instanței. Acesta pierde prima luptă în fața judecătorilor, dar, pentru a depune apel, trebuie să primească decizia de la instanță, în plic, moment din care are la dispoziție 30 de zile pentru a depune apel. Primește decizia pe 15 ale lunii, o înregistrează pe 19, uită despre acest decalaj și depune apelul 30 de zile mai târziu, adică pe 19 ale lunii viitoare. Doar că termenul legal pe care-l avea la dispoziție, era din data în care angajatul Prefecturii a semnat că a primit plicul. Adică pe 15. Vă dați seama în ce mâini stă soarta unui om? Mai mult, prefectul care a terminat dreptul la Spiru Haret, explică instanței că la ei s-a înregistrat documentul târziu, deci el a procedat legal. Ca și cum instanța ar trebui să se adapteze la o Prefectură care funcționează defect.
Să vă mai spunem ceva haios? La final, prefectul recunoște că nu mai găsește plicul. Adică, omul care I l-a pasat târziu, l-a și mâncat cel mai probabil. Sau mai bine zis, încă o dovadă a haosului care domnește în prefectura Constanța.
Nu ne rămâne decât să ne întrebăm, câte procese se pierd, de către Prefectura Constanța, pentru că documentele se înregistrează cu trei zile mai târziu, raportat la momentul în care sunt aduse la poarta instituției? Câți oameni și-au pus baza în tânărul de la Prefectură care le-a distrus șansa unui proces corect, prin incompetența de care dă dovadă?
Și, ne mai întrebăm ceva. De ce a fost nevoie să depuneți un apel în ultima zi pe care o aveați la dispoziție, domnule prefect? Da, probabil aveați înregistrat documentul pe 18 ale lunii, dar aveați totuși la dispoziție 30 de zile. De ce ați așteptat până în ultima zi? Sau poate persoana însărcinată să vă citească documentele era în concediu în acea perioadă? Nu de alta dar am văzut în singura apariție pe care ați avut-o în public că nu stați bine cu cititul. DELOC!
Vom reveni!
