În România post comunistă, cel mai urât flagel a fost reprezentat de retrocedările de proprietăți. Practic, tot răul pe care l-au făcut comuniștii deposedând oameni cinstiți de terenuri și imobile s-a înmulțit de zece ori și s-a repetat, mascat, sub o falsă bună intenție de a repara ce se întâmplase.
Falsul pretext că oamenii trebuie să-și primească înapoi proprietățile confiscare a dat naștere unui sistem corupt, care s-a urcat pe valul de retrocedări survenit după revoluție, a confiscat acel val și l-a controlat pentru a se îmbogăți. Din acest sistem au făcut parte toate categoriile de oameni. De la politicieni, reprezentanți ai administrației locale, funcționari ai instituțiilor de profil, judecători sau avocați, un lanț întreg de corupție a retrocedat țara asta oricui, mai puțin oamenilor care chiar aveau dreptul la punere în posesie.
Constanța a fost un model pentru retrocedările fictive. Știm deja că sunt câțiva oficiali locali care petrec o perioadă în tabără, la răcoare. La fel cum știm că mai avem mult de așteptat până când terenurile retrocedate ilegal vor ajunge înapoi în proprietatea statului. Dacă vor ajunge.
Iar noi, jurnaliștii, aici, pe plan local, am remarcat un lucru interesant. În aproape fiecare caz de retrocedare importantă (nu ne referim aici la terenuri de 300 mp), numele unui avocat influent din zonă iese de fiecare dată la iveală.
El este Ionel Hasotti. Cunoscut ca magician în ale retrocedărilor. De când a început nebunia cu acest flagel, nu s-a mai ocupat cu altceva, dând impresia că a inventat o nouă specialitate pentru membrii baroului: expertul în retrocedări.
Acest nou tip de avocat, pe care Ionel Hasotti l-a dus la apogeu, nu e doar avocatul care pledează pentru cazul său în instanță. Nu, expertul în retrocedări cunoaște și polticieni și funcționari și primari și polițiști și în general are capacitatea de a ”unge” orice piesă din mecanism, pentru ca retrocedarea să se petreacă în mod fericit. Ne referim la ”uns” cu vorbe frumoase, desigur, nu vă gândiți la altceva.
Pe Ionel Hasotti, întâmplător fratele lui Puiu Hasotti, l-am putut vedea peste tot. Și pe lângă Mazăre de la Cosntanța, și pe lângă Matei de la Năvodari și în general pe lângă toți viitorii condamnați pentru corupție din administrația locală. Singurul care n-a fost condamnat niciodată, deși a fost implicat în majoritatea retrocedărilor dubioase, a fost chiar el. Și nu că n-a fost condamnat, dar în mod bizar, domnul Hasotti nu a fost nici măcar audiat, deși e clar că atunci când vrei să afli cum s-a petrecut o retrocedare, ar trebui să ai o discuție și cu avocatul care s-a ocupat de ea. Dar nu, NADA, ZERO. Hasotti e de neatins.
Poate pentru că acei oameni care ar trebui să-l ia la întrebări sunt și ei beneficiari ai unor retrocedări ciudate, iar avocatul știe? N-ar fi exclus, nu-i așa? Știm că onor domnia sa, avocatul, și-a construit o casă pe un teren retrocedar, deci nimic nu ne poate mira.
Știți retrocedarea prin care s-a pierdut baza auto a RATC? Dar retrocedarea prin care s-a vândut terenul pe care e acum construit City Park Mall? De fabrica Energia? Toate aceste cazuri au în comun numele lui Ionel Hasotti. Și sunt doar cele mai cunoscute. Cazuri similare sunt cu sutele.
Jurnaliștii din echipa Constanta.ro au urmărit în ultimii ani de zile unul dintre aceste cazuri ”speciale” prin care s-a ajuns la o retrocedare incredibilă. Este vorba de retrocedarea carierei de piatră de la Sibioara. Din start, această frază ar trebui să-l facă pe orice cunoscător să ridice din sprâncene. O carieră de piatră nu se poate retroceda, conform legii.
Dar … când avocatul e Ionel Hasotti, se poate. Așa s-a trezit omul de afaceri Grigore Comănescu într-o zi cu notificarea că o porțiune importantă din cariera de piatră pe care o exploata și pentru care se împrumutase la bancă, luând circa patru milioane de euro, fusese retrocedată unor bătrâne care se jurau că terenul fusese al bunicului lor.
Un sfert din suprafață, adică 5 hectare, se suprapunea peste o parte din cariera de piatră. O altă parte, 5,8 hectare, se suprapunea peste groapa de gunoi a localității Sibioara. Legea interzice o astfel de retrocedare. Dar când a fost legea un obstacol? Retrocedarea s-a făcut cu o declarație în fața instanței precum că în zonă nu există nicio carieră. Un fals grosolan. A fost doar prima minciună.
Din acea zi, timp de ani de zile, falsurile și șmecheriile au început să curgă. Sunt atât de multe, că nu poți să nu te întrebi, ce naiba fac procurorii? Chiar închid ochii la tot ce se întâmplă în cazul acesta?
Povestea începe cu o primă victorie a afaceristului, definitivă și irevocabilă. Ce face avocatul Hasotti? Face recurs la o decizie definitivă a instanței. Și i se acceptă și câștigă. Nu rămâi mut? Și șmecheriile merg mai departe.
Pe la Prefectura Constanța, instituția care ar fi trebuit să le dea efectiv terenul babelor reprezentate de Hasotti s-au perindat mai mulți prieteni ai acestuia. Unul chiar un fel de rudă. Timp de opt ani, niciunul n-a avut însă curaj să definitiveze escrocheria. Riscul de pușcărie era prea mare. Nici plângeri penale pentru o retrocedare ilegală n-au făcut, însă, domnii prefecți ai județului, girând astfel una dintre cele mai mari mizerii din Constanța.
În 2013, exasperat că nu-i iese planul, avocatul Hasotti îl aruncă în schemă pe executorul Deacu, un apropiat al lui. Cu probleme reale în justiție, condamnat la un an cu suspendare pentru abuz în serviciu și apoi achitat în apel, Deacu se încadra perfect în ”principiile” avocatului.
Și ce face executorul? Apare, fără să anunțe, la poarta carierei de piatră și solicită să intre să verifice situația terenului pe care-l retrocedase clientul său Hasotti. Nu este primit, pentru că legea interzice accesul într-o exploatare minieră fără anumite aprobări, așa că face cale întoarsă, fără să fi aruncat măcar o privire la terenul care-l interesa. La întoarcere notează, însă, într-un raport, câteva concluzii complet FALSE, menționând că pe terenul respectiv se află clădiri, utilaje și echipamente și că terenul e în plină exploatare, deși aceste operațiuni fuseseră interzise. Rețineți, acest executor nu văzuse nicio secundă terenul retrocedat babetelor.
La începutul anului 2016, în plin proces, executorul realizează că nu a încheiat un proces verbal la fața locului și revine la cariera de la Sibioara. Din nou, nu intră să vadă cu ochii lui ce e înăuntru, dar încheie un proces verbal la poartă, în care ”falsează” și spune ”că pe terenul reconstituit intimaților există construcții, agregate și echipamente industriale”. Toate acestea existau doar în mintea executorului, iar realitatea a dovedit în anii ce au urmat că nimic din cele menționate de Vasile Deacu nu erau reale. Ce fac procurorii? Dorm. Un executor inventează clădiri care nu au existat niciodată, lucrări de exploatare inexistente și echipamente iluzorii, dar niciun procuror nu simte nevoia să-i pună niște întrebări.
Același executor inventează și daune pe care firma proprietar al licenței de exploatare ar trebui să le plătească, pentru că ar fi folosit terenul deja retrocedat către babete, în ciuda faptului că un executor nu poate stabili aceste daune după bunul plac și trebuie să lase instanța să o facă.
Pe 2 august 2018, procurorul de caz, un inspector antifraudă din cadrul unității de parchet și mai mulți polițiști de poliție judiciară au făcut o constatare în cariera de la Sibioara, pentru a verifica dacă sunt reale sau false aspectele consemnate de Deacu, în privința existenței construcțiilor fără număr și fără individualizare, a echipamentelor, și ele fără număr și fără individualizare, precum și a exploatării, fără dată calendaristică și fără coordonate. Organele penale au constatat că nu există construcții și instalații industriale de exploatare și nici nu puteau exista, întrucât, atenție: ”din punct de vedere topografic, precum și din punctul de vedere al naturii terenului, acesta nu permitea edificarea de construcții civile și industriale”.
Săptămâna trecută, instanța a admis contestația la executare a firmei ce exploatează cariera de piatră, anulând actele de executare emise de Vasile Deacu. Procurorii au, din nou, un motiv cât se poate de real, pentru a se sesiza. Hasotti și prietenii lui par însă de neatins și de nederanjat de către procurorii constănțeni. Oare de ce?
