Omul de afaceri Grigore Comănescu e genul acela de afacerist care a construit treptat tot ceea ce are. Desigur, în Constanța e cunoscut ca unul dintre oamenii de afaceri cu avere, dar averea sa nu s-a construit peste noapte. A muncit, împreună cu familia sa, o viață întreagă pentru a pune niște bani deoparte, și-a făcut treaba profesionist și serios așa că într-un final, rezultatele au venit. Zeci de diplome din partea Camerei de Comerț, parteneriatul cu NATO sau asfaltările care încă rezistă solid, după atâția ani, certifică seriozitatea despre care vorbim.
Poate și din acest motiv, plătește acum Grigore Comănescu. Județul Constanța a fost, în ultimii 15 ani, un mușuroi de corupție, iar atunci când te ții departe de jocurile de culise, de aranjamente, de șpăgi și interese, riști să atragi atenția băieților deștepți care controlează peisajul, fie că vorbim de politicieni sau de șmecheri ai justiției locale. Sau mai rău, așa cum s-a întâmplat în județul nostru, de un grup de șmecheri ce activează în ambele tabere.
Scenariul de film în care a ajuns Grigore Comănescu începe undeva în urmă cu 12 ani. Omul de afaceri se decide să investească pe malul lacului Siutghiol, în zona Năvodari, acolo unde construiește complexul de vile Verona. Odată finalizată investiția, constructorul înțelege că din cauza eroziunii apei lacului, subsolul îi va fi inundat în permanență, situație ce punea în pericol întreaga structură a imobilului. Dorind să-și salveze afacerea, Comănescu solicită primăriei Năvodari posibilitatea ca malul lacului să fie consolidat, costurile urmând să fie suportate din propriul cont. Nu primește răspuns, așa că repetă solicitarea către Apele Române, care își dă acordul scris pentru ca lucrările să aibă loc.
Odată finalizată această etapă, puteai observa din satelit o diferență considerabilă între malul lacului din zona complexului Verona devenise un teren curat și solid și vecinătățile acestuia în care dominau noroiul și stufărișul.
Realizarea însă a atras atenția băieților deștepți care patronau orașul Năvodari. Astfel, la scurt timp după terminarea lucrărilor, afaceristul Comănescu primește o propunere indecentă. ”Dai și tu o șpagă frumușică și-ți vindem ție terenul care a rezultat din consolidare”. Afaceristul constănțean refuză însă. Nu intenționase să cumpere terenul și nici nu-și dorea să riște libertatea intrând în astfel de ”combinații nefericite”. Și de aici, a început nebunia. Primarul Năvodariului, Nicolae Matei, decide să-i dea o lecție aspră neisprăvitului care nu se supune și decide, de la sine putere, că pentru terenul rezultat din apele lacului nu s-au plătit taxe. Astfel, afaceristul Grigore Comănescu află că societatea sa comercială are de plătit DOUĂ MILIOANE DE EURO, taxă calculată retroactiv, pentru că ar fi folosit terenul pe care chiar firma s-a l-a consolidat pentru a stopa eroziunea. Cum considera Matei că l-a folosit? Băgând piatră în el ca să-l consolideze. Ți-ai depus piatra în terenul nostru? Două milioane de euro taxă! Înțelegeți acum nebunia unui semianalfabet orbit de putere?
Primarul Nicolae Matei a fost convins, cel mai probabil, la acel moment, că afaceristul se va speria groaznic și va veni să ceară iertate și împăcare. Rezolvase, mai mult ca sigur, problema, cu ceilalți afaceriști din zonă, în acest fel. De atfel, Curtea de Conturi sosită în control constata că vecinii lui Comânescu plăteau taxe de 3, 4 lei .. în niciun caz de două milioane de euro. Vecinii însă pupaseră inelul, Comănescu nu.
Ce nu știa la acel moment, Matei, era faptul că Grigore Comănescu avea de gând să se lupte pentru a-și găsi dreptatea, indiferent de preț. Chiar dacă lupta asta a constat în înfățisări în fața unor judecători corupți care aruncau cu sentințe injuste, mituiți de primarul din Năvodari. Chiar dacă lupta asta a însemnat apariția în scenă a mai multor procurori care au clasat dosarele în termen record, fără ca măcar să le citească. Chiar dacă lupta asta a constat în ani pierduți pentru a devoala fiecare minciună construită prin documente false de o turmă de funcționari aflați în slujba infractorului de la Năvodari.
Ce nu știa, la acel moment, Nicolae Matei, este că din lupta aceasta avea să iasă la suprafață tot jaful care s-a petrecut în jurul lacului Siutghiol, la Năvodari. Peste 360 de hectare luate cu japca de la statul român de către administrația locală din zonă și înstrăinate către terți, la prețuri derizorii, cel mai probabil pentru niște șpăgi grase.
La nivelul anului 2019, povestea taxei abuzive de două milioane de euro e aproape de a-și găsi rezolvarea, dar povestea tunului de un miliard de euro e abia la început. Începând cu luna februarie a acestui an, statul român reprezentat de Direcția de Finanțe Publice Galați, a deschis un proces prin care dorește să-și recupereze bunurile pe care administrația Năvodari și le-a însușit fără drept. În cererea adresată instanței sunt invocate hotărâri de Consiliu Local din 2003, 2011, 2012 și 2013 prin care „domeniul public al statului român a fost inclus în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public, respectiv privat al orașului Năvodari, prin schimbarea nelegală a regimului juridic și în absența unui act normativ translativ de proprietate“.
Așa cum scria și ziarul România Liberă, în ediția din 8.04, în acest document oficial, MFP precizează foarte clar: din analiza memoriilor care au însoțit Planurile Urbanistice Generale 1994 și 2002, se reține că anterior anului 1990, teritoriul administrativ al orașului Năvodari cuprindea o suprafață de 6.912,5 hectare, din care suprafața de 400,79 hectare reprezenta suprafața trupului Mamaia Nord. Din raportul Curții de Conturi a României, înregistrat în Năvodari în anul 2017, rezultă că suprafața administrativă a terenurilor de pe raza UAT Năvodari, valabilă la 31 decembrie 2016, este de 7.277 ha, rezultând o extindere a teritoriului administrativ al orașului Năvodari cu o suprafață de 364,5 hectare, adică 3.645.000 de metri pătrați.
Adică terenuri în valoare de un miliard de euro, însușite de Nicolae Matei și gașca lui.
Dincolo de documentația impecabilă a Ministerului de Finanțe, cazul este probat prin multe alte dovezi. Spre exemplu, Oficiului de Cadastru i s-a cerut să prezinte documentele pentru a arăta cum s-au înstrăinat toate aceste terenuri. Răspunsul nu a venit nici până în ziua de azi, fapt care arată fără putință de tăgadă că instituția respectivă a făcut parte din grupul celor care au pus la cale tunul de un miliard.
Procesul continuă. Noi, jurnaliștii, am fost în sală la fiecare termen și am asistat la o luptă spectaculoasă între avocații Statului Român, ai Apelor Române și cei ai Primăriei Năvodari. Consecințele vor fi dezastruoase. Un fel de dosarul retrocedărilor din Constanța, la puterea a treia. Sute de proprietari care au crezut că sunt beneficiarii unui teren cumpărat ieftin pe malul lacului se vor trezi că nu mai au o proprietate. Și-atunci, vor fi nevoiți să-l caute pe Matei și să-l întrebe: ”Nicule, ce ai făcut? Banii înapoi”. La fel cum sperăm că autoritățile vor considera necesar să cerceteze lipsa de implicare a unor oameni care ar fi trebuit să stopeze furtul din Năvodari, dar au închis ochii, primind în schimb diverse favoruri.
Vom reveni.
