Săptămâna trecută v-am prezentat un caz incredibil de încălcare flagrantă a legii. Protagonistul principal, prefectul Ioan Albu, a refuzat să depună apel în procesul pe care compania SOMACO îl desfășoară pentru a-și proteja proprietatea din cariera de piatră de pe teritoriul comunei Lumina. Așa cum vă amintiți, acel abuz s-a construit cu două babete împinse la înaintare și talentul special al avocatului Ionel Hasotti, care în decursul anilor a devenit un veritabil specialist în ”retrocedări” dubioase.

Astăzi, vă prezentăm un nou caz. În prim plan se află același prefect, care a uitat din nou să respecte legea. Coincidență sau nu, povestea de astăzi este și ea legată de un teren, care și-a găsit proprietarii cu ajutorul avocatului Ionel Hasotti.

Primul pas. De la Primăria lui Mazăre la oamenii lui Mazăre, prin avocatul Ionel Hasotti

În anul 2001, Carmen Ștefania Dragne-Gardef, Lavinia Eleonora Gardef, Cornelia Gardef și Mugur Sorin Adrian Cananău, prin avocatul Ionel Hasotti, au notificat Primăria Constanța, solicitând restituirea unui teren situat în parcul Tăbăcăriei. Vorbim de nu mai puțin de 100.000 de metri pătrați de teren. Conform procurorilor DNA care au anchetat cazul, moștenitorii au intrat în contact cu Racu Constantin, director în Primărie, care le-a spus acestora că nu mai există teren în oraș și că varianta cea mai bună ar fi să-și vândă drepturile asupra terenului respectiv. Tot Racu Constantin a stabilit și prețul, două miliarde de lei și le-a indicat chiar și notarul prin care se va desfășura tranzacția. Iată ce scriau procurorii în rechizitoriul acestui caz: ”Iar, o parte de adevăr, din acest caz, a fost dezvăluită de notificatoarea Dragne-Gardef Ştefania Carmen care a fost nevoită să accepte, printr-un şantaj voalat, ceea ce i s-a dat, adică a primit mai puţin de o treime din ceea ce i se cuvenea, şi a înstrăinat drepturi în valoare de 5.841.763 USD, a căror întindere nu a cunoscut-o, pentru 1% din această valoare, respectiv 2 miliarde de lei vechi, echivalentul a 58.728 USD”. ”

Cumpărătorul, firma Holland Group, controlată de oamenii primarului Radu Mazăre, a fost pus imediat în posesie, cu un teren în parcul Tăbăcăriei, acolo unde avea să se ridice City Park Mall. Acesta reprezenta însă doar o parte din ceea ce a primit firma lui Mazăre. Restul de proprietăți s-au împrăștiat prin tot orașul, fiind vândute către diverși interpuși, la sume modice, pentru a li se pierde urma.

Terenul de pe strada Sarmisegetuza, o curte ce va găzdui un bloc.

Printre zecile de proprietăți primite de ”săgeata” Daniel Ene, s-a numărat și terenul de 371 mp de pe strada Sarmisegetuza, în fapt o curte a unui bloc situat pe această stradă. Daniel Ene și-a respectat statutul de intermediat și a vândut terenul către Andreea Enescu, o prietenă apropiată a primarului Mazăre. Aceasta a cumpărat terenul cu 14.000 de euro și l-a vândut imediat către firma Penkav SRL cu 48.000 de euro. Firma cumpărătoare a decis ca în curtea blocului S0 de pe bulevardul Tomis să ridice un alt bloc, cu două etaje, fapt care a reușit să înfurie locatarii din zonă. Și de aici, au început o serie de ilegalități monstruoase, pe care prefectul a avut ocazia să le stopeze, dar a refuzat s-o facă. Din nou.

În anul 2012, prin intermediul unei hotărâri de Consiliu Local, se aproba PUZ-ul zonei respective,care reglementa regimul de înălțime, ce se poate construi, unde și cum, așa cum se întâmplă de obicei. În baza acestui PUZ, în 2015, se eliberează un certificat de urbanism, care permite construcția blocului de două etaje pe care-l menționam. Un an mai târziu, locatarii înverșunați au solicitat un control din partea Inspectoratului Regional de Construcții, care verifică situația și, bombă, dispune anularea acestui certificat de urbanism, ca fiind eliberat ilegal. Mai departe, sesizând buna credință, locatarii au solicitat o analiză a PUZ-ului întregii zone. Din nou surpriză, Inspectoratul de Stat în Construcții constată că acest PUZ e aprobat fără respectarea legilor urbanistice și cere prefectului să atace în instanță Hotărârea de Consiliu Local prin care s-a aprobat acest PUZ, pentru că doar în acest fel el poate fi anulat. Sesizarea oficială a Inspectoratului de Stat în Construcții, pe care v-o prezentăm, a fost trimisă prefectului în luna mai a anului mai 2017, adică exact acum un an de zile. Ce credeți că a făcut prefectul din acel moment? Vă spunem noi, absolut nimic. Prefectul Ioan Albu a ignorat complet sesizarea Inspectoratului în Construcții, permițând unor șnapani să poată construi ilegal, un bloc, în centrul orașului.

Așadar, ne aflăm deja, într-o singură săptămână, la al doilea caz flagrant în care prefectul Ioan Albu închide ochii în fața unui caz grav.

Și, pentru că nune-a rămas altă soluție, am solicitat Corpului de Control al Primului Ministru și Ministerului Administrației și Internelor să demareze un control la Prefectura Județului Constanța, pentru a evalua modul în care Ioan Albu își face treaba, pentru că este cât se poate de clar că reprezentantul Guvernului în teritoriu nu are de gând să se conformeze rigorilor legii.

Prefectul vrea să distrugă viața unui angajat pentru a-și scăpa pielea

Și, ca să înțelegeți de ce am recurs la a sesiza oficialii MAI legat de activitatea Prefectului Ioan Albu, trebuie să vă spunem că sursele noastre, din cadrul Prefecturii, ne-au dezvăluit că se pregătește sacrificarea unui om simplu, pentru ca Ioan Albu să-și acopere greșelile. Săptămâna trecută v-am prezentat cu dovezi clare faptul că Prefectul nu a dorit să depună apel, pentru a stopa un caz grav de retrocedare în fapt. Pe surse, am aflat că pentru a scăpa de vină, Albu se pregătește să dea vina pe o biată funcționară de la registratură, care nu i-ar fi înmânat plicul cu decizia instanței, situație care a dus la depunerea tardivă a apelului.

Să sperăm că prefectul nu va coborî atât de jos, pentru că dovezile există, din plin, iar mizeria va ieși la iveală. Ce e clar, însă, este că la Prefectura Constanța avem de-a face nu doar cu un tânăr care sprijină tacit grupurile de ilegaliști de prin județ, dar și cu un om complet lipsit de Dumnezeu, dispusă să distrugă viețile altora, pentru a-și salva propriul interes. Vom reveni.

Ce blestem să fi picat pe Constanța noastră, de nu reușește să aibă la cârma ei un navigator care să ne ducă pe mări mai liniștite? De la revoluție încoace, prin funcția de primar s-au perindat doar indivizi care n-au făcut decât să împingă destinele acestui oraș într-o groapă, din ce în ce mai adâncă. Decebal Făgădău pare a fi campionul ”rateurilor” date din funcția de edil. În doar doi ani de mandat a reușit performanța de a aduna două dosare penale, înjurăturile tuturor constănțenilor care văd cum lucrurile nu se mișcă și, începând de ieri, o datorie de 21 de milioane de euro către Polaris, pe care, a avut șansa să o evite dar nu a vrut. Surprinzător, anumiți reprezentanți ai presei au tratat faptul că Polaris nu va mai primi 91 de milioane de euro, așa cum stabilise prima instanță, ca pe o mare victorie. Aceștia uită însă un fapt simplu: Făgădău a avut pe masă o înțelegere prin care Polaris renunța la penalități, cerând doar suma pe care o câștigase definitiv și irevocabil în 2012, adică ajustarea cuantificată de judecători la 14 milioane de euro. Ceea ce arată că refuzul Primăriei de a semna această înțelegere ne-a costat 6.5 milioane de euro, după decizia definitivă de ieri. Toți acești bani vor fi decontați din taxele și impozitele constănțenilor, când ar trebui ca primarul să-i suporte din propriul buzunar. Și, evident, ar mai trebui ca primarul, alături de echipa lui, să-și prezinte DEMISIA de onoare și să ne lase, cât încă nu adunăm și alte datorii care să ne ducă urbea în faliment.

Pentru cei ce n-au înțeles cum s-a ajuns la această datorie istorică, haideți să recapitulăm în câțiva pași, cazul Polaris.

Eduard Martin, în calitate de patron al societății Polaris M Holding, cere administrației locale din Constanța, condusă de Mazăre și Făgădău, să indexeze tarifele practicate, așa cum cere legea. Asta înseamnă că în funcție de inflație, tarifele pot fi crescute. Primăria lui Mazăre refuză și încep disputele în instanță legate de această speță, dispute care se termină cu sentinţa nr.2605/2012/c.a. din data de 20.11.2012 (pronunţată în dosarul nr.1560/118/2012), prin care instanța admite faptul că Polaris trebuie să beneficieze de o ajustare a tarifelor, urmând ca pentru această ajustare să primească 14 milioane de euro, ca urmare a faptului că tarifele nu fuseseră indexate.

Desigur, Primăria Constanța nu a vrut să aplice nici această decizie, cazul căpătând deja conotații penale. Pentru că da, în România este ilegal să nu pui în aplicare o decizie a instanței, definitivă și irevocabilă. Dacă mai vorbim și de faptul că neaplicarea deciziei judecătorești a dus la penalități uriașe, avem de-a face aici cu un dosar penal de toată frumusețea și nu credem că procurorii vor rata un caz ce se poate câștiga atât de ușor.

Așadar, prima decizie de necontestat în acest caz, stabilea suma de 14 milioane de euro datorată către Polaris. Până în 2016. Ce va urma, rămâne de văzut. De la momentul în care trebuia aplicată indexarea tarifelor și până la decizia instanței au curs însă zile întregi, pentru care Polaris a cerut în instanță penalități.

Așa s-a ajuns la a doua decizie a instanței. Rețineți, suma de 14 milioane de euro nu mai putea fi redusă. Discutăm doar de penalități. Pe care prima instanță le-a stabilit la fabuloasa sumă de 91 de milioane de euro, în 2017. În acel moment critic, patronul Polaris, Eduard Martin, conștient că suma va fi plătită din buzunarul constănțenilor, a pus pe masa Primăriei o hârtie prin care renunța la orice fel de penalitate, cerând doar datoria principală, de 14 milioane de euro. Coincidență sau nu, exact în aceeași zi, Martin este ”reținut” cu treburi, vreo două luni la DNA, moment în care Făgădău înțelege această reținere ca un mesaj al statului paralel care rezolvă problema altfel. Și ce face primarul? Refuză înțelegerea cu Polaris M Holding. Refuz care s-a concretizat, ieri, prin decizia Curții de Apel Iași, care stabilește că orașul Constanța trebuie să plătească firmei Polaris, pe lângă datoria deja știută de 14 milioane de euro, încă 6.5 milioane de euro penalități de întârziere.

Admite în parte cererea principală formulată de reclamanta S.C. POLARIS M HOLDING S.R.L.în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL CONSTANŢA prin reprezentant PRIMARUL MUNICIPIULUI. Fixează suma definitivă datorată de pârâtă reclamantei, cu titlu de penalităţi de întârziere datorate pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu sentinţa nr.2605/c.a/2012/ din data de 20.11.2012 (pronunţată în dosarul nr.1560/118/2012), pentru perioada 01.02.2013-15.12.2015, la suma de 28.857.120 lei. Mentine restul dispozitiilor sentintei atacate care nu contravin prezentei decizii. Definitiva. Pronuntata in sedinta publica azi 21.05.2018

Rețineți, penalitățile sunt stabilite la nivelul anului 2015. Ceea ce înseamnă că pentru restul de timp urmează un alt proces și, cel mai sigur, încă 6,5 milioane de euro.

Decebal Făgădău este de două ori vinovat în această speță. O dată pentru că n-a pus în aplicare decizia de a plăti 14 milioane de euro, moment în care nu mai discutam despre penalități. A doua oară pentru că a avut o hârtie pe masă prin care avea ocazia să achite doar 14 milioane de euro și … a refuzat. Fapt care adaugă la datoria Constanței penalitățile stabilite la 6.5 milioane de euro, sumă care se va achita din buzunarul nostru al constănțenilor.

Și mai este ceva rușinos, în toată povestea asta. Dovedind parcă o dată în plus că este un mincinos, primarul Decebal Făgădău încearcă să transforme acest eșec epic într-o victorie, spunând că prin munca avocaților, penalitățile s-au redus de la 91 de milioane de euro la 6.5. Nu, domnule Făgădău. Atât timp cât ați avut pe masă o tranzacție prin care se renunța la penalități și n-ați semnat-o, orice euro ce depășește suma inițială, este datoria dumneavoastră și trebuie să v-o asumați personal, nu să o decontăm noi.

Mai pe scurt, domnule Făgădău, aveți 6,5 milioane de motive să vă prezentați DEMISIA și să ne lăsați în pace, cât încă ne mai putem salva. Desigur, noi știm că n-o veți face. Sunteți prea ocupat să defilați prostește printre ruinele orașului pe care l-ați făcut praf.

Am aniversat ieri 28 de ani de la primele alegeri “libere” de după schimbarea de regim din Decembrie 1989 sau „duminica orbului.” Acestea au fost organizate atunci de noua putere instalată la București imediat după înlăturarea prin forță a regimului Ceaușescu. Din păcate, așa cum aveam să înțelegem ceva mai târziu, la nivelul marilor puteri soarta Europei de Est fusese deja pecetluită iar schimbarea nu se dorea a fi una radicală, ci mai degrabă o deschidere controlată a României către Vest.

Contextul istoric

Imediat după înlăturarea regimului comunist, în Decembrie 1989, puterea a fost preluată de Ion Iliescu, sprijinit în totalitate de forțele Ministerului Apărării. Implicarea armatei precum și controlul exercitat de factori de răspundere plasați cu precizie la vârful comenzii asupra trupelor din teren a făcut parte din plan, puterea fiind transferată noii nomenclaturi politice. Așa avea să obțină Frontul Salvării Naționale 76,47% din voturi pe 20 Mai 1990, noua formațiune politică fiind prezidată de grupul lui Ion Iliescu.

În acele zile frământate ostilitățile au fost gestionate la nivelul județului Constanța tot de forțele armate, sub comanda marinei militare care prin intermediul Institutului de Marină coordona ierarhic întreaga garnizoană. Practic, ansamblul de unități ale armatei din județului nostru precum și cele ale Ministerului de Interne au fost subordonate Institutului de Marină devenit centrul principal de comandă și coordonare, responsabil cu asigurarea ordinii publice și securității. În acest context, ofițeri de marină anume desemnați au asigurat interimatul diferitelor funcții ale administrației publice locale până la organizarea noilor structuri politice iar în unele situații chiar și până la alegerile din Mai 1990.

În ciuda faptului că, marile puteri erau deja înțelese iar Iliescu reprezenta pe semne varianta optimă unanim acceptată, factorul intern și-a spus cuvântul iar la București organizațiile studențești s-au revoltat. Încercând să blocheze venirea la putere a grupului condus de Ion Iliescu, studențimea avea să producă “fenomenul” Piața Universității sau “golaniada”, o mișcare civică de amploare condusă, cel puțin la nivel informal, de Marian Munteanu – student la Facultatea de Litere, fost ucenic al filosofului legionar Petre Țuțea.

Fenomenul ”Piața Universității”

Rând pe rând, în perioada Aprilie – Iunie 1990, prin balconul deschis la Piața Universității din București s-au perindat diverse figuri din societatea civilă, mediul academic și politic. Oameni veniți din dorința de exprimare liberă, afirmare personală sau pur și simplu din spirit de solidaritate.

În lumina noilor imagini pe care vi le prezentăm, atașate materialului nostru, devine clar faptul că municipiul Constanța a avut reprezentații săi în cadrul mișcării de rezistență anti-Iliescu, și pentru instaurarea democrației în România. Pe lângă Metin Cerchez, care a dat publicității aceste filmări, unul dintre liderii studenților din Constanța prezent în 1990 în balcon la Piața Universității a fost Nicușor Constantinescu, viitorul președinte al Consiliului Județean Constanța.

Studentul la marină, Nicușor Constantinescu, activist anti Iliescu în 1990

Student la marină, trimis cu AKM-ul la gât, alături de colegii săi Radu Mazăre și Sorin Gabriel Strutinsky, să apere instituțiile statului de “teroriști” Nicușor avea să devină ziarist, activist civic, iar mai apoi patron de presă, acționar încă din anii ’90 la diverse afaceri, și nu în ultimul rând lider informal al grupului Mazăre la Constanța.

De la ”golaniadă” în partidul lui Iliescu

Ironia sorții a făcut ca la nici 13 ani de la fenomenul Piața Universității, întregul grup de tineri de la Constanța, în frunte cu Nicușor Constantinescu și Radu Mazăre să treacă cu arme și bagaje în tabăra lui Ion Iliescu. I-au urmat ca la un semn toți angajații firmelor pe care le dețineau, prietenii și colaboratorii, care după intrarea în Partidul Social Democrat (PSD) au devenit “stăpânitorii” orașului și județului.

Așa a luat ființă la Constanța, în intervalul 2000-2003, noua structură piramidală de conducere, bazată strict pe afinități personale. Echipa de guvernanță locală condusă de Nicușor Constantinescu avea să acapareze în timp cele mai importante afaceri, obiective economice, contracte publice și evident funcții de decizie plătite din bani publici. Nicușor Constantinescu a fost liderul de necontestat al noii ordini, secondat de Radu Mazăre și Sorin Gabriel Strutinsky.

Cei trei au alcătuit celebra “tripletă de aur” care a transformat orașul Constanța, în intervalul 2000 – 2015, într-o adevărată feudă administrată după principii clientelare, bazate pe relații personale și de familie. Și astfel, de la Constanța liberă și democrată până la Mica Sicilie n-a fost decât un pas, Constantinescu și locotenenții săi politici demolând orice ce urmă de democrație care le-a stat în cale.

Primul articol din Telegraf semnat de Radu Mazăre

În primul său articol de presă publicat în cotidianul Telegraf, tânărul Radu Mazăre demonstrează preocuparea sa precoce față de poziția de primar al Constanței. În același timp, finanțatorul ziarului Contrast și prietenul lui Mazăre, ofițerul de marina militară Viorel Delcă se arăta preocupat în paginile cotidianului Cuget Liber de măsurile adoptate de noua putere instalată în România.

În loc de concluzie

Viorel Delcă a știut să se extragă din această poveste, înainte ca ea să capete conotații penale, deși era fără îndoială creierul și finanțatorul grupului Mazăre. În această perioadă, omul care i-a creat pe Mazăre, Nicușor și Strutinsky își vede liniștit de viață, ocupându-se de o afacere cu limuzine de lux în America. Radu Mazăre are două condamnări cu închisoarea la care meditează undeva în Madagascar, Sorin Strutinsky are și el o condamnare pe care cel mai probabil instanța o va menține și în apel. Cel mai dur a plătit Nicușor Constantinescu, deja închis de ceva timp. Fostul ”golan” nu va ieși prea curând din închisoare.

Patronul Polaris din Constanța, Eduard Martin, acuzat de mai multe fapte penale, pare că a nimerit pe mâinile mai multor judecători cu o situație cel puțin asemnătoare cu cea a acuzatului. Nu facem un atac la justiție prin această afirmație, e vorba doar de fapte care te fac să ridici din umeri și să te întrebi unde e adevărul.

Spre exemplu, doamna judecător care a decis arestarea preventivă a omului de afaceri Eduard Martin, este Florentina Vasilățeanu de la Tribunalul București. Această doamnă a fost protagonistă a unei drame familiale incredibile, soțul dânsei fiind condamnat definitiv la trei ani de închisoare, cu executare, pentru trafic de influență. Evident, domnul soț s-a evaporat și nu l-a mai găsit nimeni, pentru a-l arunca în închisoare. Interesantă era și ocupația acestui individ.

Procurorii Directiei Nationale Anticorupție au dispus trimiterea în judecată a avocatului Cătălin Vasilățeanu din cadrul Baroului Bucuresti, acuzându-l pe acesta de săvarsirea a patru infracțiuni de trafic de influență. Anchetatorii au stabilit că în cursul lunii noiembrie 2009, avocatul Cătălin Vasilățeanu a pretins de la ruda unui inculpat judecat în stare de arest preventiv pentru trafic de droguri, denunțător în cauză, suma de 15.000 euro pentru a interveni pe lângă magistrații investiți cu soluționarea respectivului dosar și pentru a-i determina să dispună punerea în libertate a denunțătorului. Din suma pretinsă, în perioada noiembrie 2009 – ianuarie 2010, a primit de la ruda denunțătorului 4.500 euro.

Ulterior, în luna iulie 2010, avocatul Cătălin Vasilățeanu a pretins de la un alt denunțător, cercetat în calitate de învinuit pentru infracțiuni de abuz de încredere și fals în declarații suma de 1.000 de euro, promițându-i acestuia că va interveni pe lângă un polițist de la Serviciul Furturi de Autovehicule pentru a-l determina să finalizeze favorabil cercetările in cazul clientului său. Din banii pretinși, inculpatul a primit de la denunțător sumele de 1.000 lei și 100 euro.

Tot în luna iulie a anului 2010 avocatul Cătălin Vasilățeanu a pretins de la un alt denunțător, cercetat pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere suspendat, suma de 1000 euro. Acestuia i-a promis că vă interveni pe lângă magistratul investit cu soluționarea dosarului pentru a-l determina să dispună cu celeritate o soluție de netrimitere în judecată.

Cea de-a patra infracțiune de trafic de influență pentru care a fost trimis în judecată avocatul Cătălin Vasilățeanu s-a produs în perioada ianuarie-septembrie 2010, când avocatul a pretins de la doi denunțători, victime ale unui accident rutier, sume de bani cuprinse între 50 și 300 de lei, bani pretinși sub garanția că va interveni pe lângă lucrătorii de poliție și angajații unei firme de asigurări pentru a soluționa mai repede dosarul în care denunțătorii aveau calitatea de părți vătămate.

Noi trebuie să presupunem că doamna judecător nu avea idee despre toate acțiunile soțului ei, care acționa cam în același domeniu de activitate. Pentru că, evident, nu putem presupune că niște băieți cu epoleți o pot controla pe doamna judecător, cu această poveste în care condamnatul Vasilățeanu a dispărut fără urmă înainte de a fi condamnat fără ca nimeni să-l caute.

Astăzi, DNA a anunțat, prin intermediul unui comunicat de presă, că a început urmărirea penală împotriva judecătorului Burlan Pușcaș Elena. Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a corupției au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, iar la data de 17 mai 2018, au înaintat Curții de Apel București referatul cu propunere de arestare preventivă a inculpatei
BURLAN-PUȘCAȘ ELENA, la data faptelor și în prezent judecător în cadrul Tribunalului București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită.  Anterior, la data de 16 mai 2018, având în vedere calitatea de magistrat a inculpatei Burlan-Pușcaș Elena, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a avizat favorabil propunerea menționată.

În referatul procurorilor se arată că, în dosarul înregistrat la D.N.A. în anul 2016, au fost identificate date și probe care conturează următoarea stare de fapt: 
În contextul judecării unui dosar penal ce privea săvârșirea unor infracțiuni cu violență, inculpata Burlan-Pușcaș Elena, în calitatea menționată mai sus, a primit, în perioada 2009-2010, de la patru dintre inculpații vizați de cercetarea judecătorească (din care doi cercetați pentru tentativă de omor calificat) suma totală de 50.000 euro.
Banii respectivi au fost primiți de magistrat pentru a dispune față de cei doi inculpați cercetați pentru tentativă de omor calificat înlocuirea măsurii preventive a arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, lucru care s-a și întâmplat în perioada 01 octombrie 2009 – 26 ianuarie 2010. De fiecare dată, aceste soluții au fost desființate de instanța superioară de control judiciar.
În același context, pentru aceeași sumă de bani, printr-o sentință din luna februarie 2010, judecătorul Burlan-Pușcaș Elena a pronunțat pedepse cu suspendarea executării față de toți inculpații din dosarul respectiv.
În faza de apel, în luna decembrie 2010, această sentință a fost desființată în parte, Curtea de Apel București pronunțând pedepse cu executare față de autorii infracțiunii de tentativă de omor calificat, aceste pedepse fiind de 8 ani, respectiv 7 ani și 6 luni.
Inculpatei Burlan-Pușcaș Elena i s-au adus la cunoștință calitatea procesuală și acuzațiile, în conformitate cu prevederile art. 309 Cod de procedură penală. 
”Facem precizarea că punerea în mișcare a acțiunii penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nici o situație, să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție”, a anunțat DNA.

Așadar, doamna judecător care-l ține de șase luni pe Eduard Martin sub control judiciar, acestuia fiindu-i interzis să-și vadă propria soră sau să-și conducă propria companie, pentru o suspiciune de evaziune fiscală, este acuzată că a lăsat liberi niște indivizi cercetați pentru tentativă de omor calificat. Culmea coincidenței, soțul colegei sale de la Tribunalul București, se ocupa cam cu aceleași lucruri, în exact aceeași perioadă de timp. 

Să fie toate aceste situații coincidențe sau o anumită parte din magistratură este formată din oameni controlabili, prin prisma trecutului lor pătat, care răspund la orice ordin, mai ales când vine vorba de suspecți ”vedetă”, precum bietul Eduard Martin de la Constanța? Întrebăm, nu dăm cu parul.