Opinia publică s-a mulțumit la a discuta despre marii baroni locali, precum Mazăre sau Constantinescu, din simplul motiv că aceștia au fost mult mai mediatizați decât alții. În realitate, însă, modelul de la Constanța a fost exportat și aplicat și în localitățile din jur, în unele cazuri fiind chiar perfecționat, după chipul și gândirea baronului local.
În 2016, după ieșirea din peisajul politic al lui Mazăre, un PSD-ist constănțean povestea amuzat că mai marii organizației locale au decis să iasă la o plimbare prin târg, nu ca să vadă ce e de reparat prin oraș, ci evident, ca să vadă ce se mai poate fura. Concluzia a fost una sumbră. Gruparea care fusese la putere timp de 15 ani acaparase 110 % din oraș, spunea PSD-istul cu pricina.
Cam așa a gândit probabil și Matei de la Năvodari, atunci când s-a uitat în propria ogradă.
La fel s-a petrecut și la Năvodari. Magicianul Nicolae Matei a avut la dispoziție infinit mai puține resurse decât Mazăre de la Constanța, dar s-a descurcat. Sub bagheta maestrului de la Năvodari au dispărut sute de terenuri, pe malul mării, o tabără și, conform ultimei noastre descoperiri, o bucată importantă din lacul Siutghiol.
Adevărul, legat de furtul de terenuri de pe malul lacului Siutghiol, a ieșit la iveală pentru că Nicolae Matei și-a dat în petec. L-a furat puterea atât de rău, încât, din răzbunare, a impus o taxă de două milioane de euro, pentru o proprietate de pe malul lacului, care se dezvoltase fără a aduce beneficii baronului local. Este, cu siguranță, cea mai mare taxă impusă vreodată pe teritoriul României. Acest abuz a dus la un război în toată regula, între avocații proprietarului suprataxat și administrația locală.
Așa s-a aflat, că la Năvodari, au fost incluse fraudulos în patrimoniul orașului peste 360 de hectare de teren. Un furt de cel puțin un miliard de euro. Bani care nu au intrat însă în bugetul local ci în buzunarele celor care au împărțit aceste terenuri. Dacă autoritățile ar verifica cine sunt proprietarii, ar ieși un scandal de ne-ar ști toată Europa.
Printre proprietățile furate se află și coada lacului Siutghiol, de pe teritoriul Năvodariului. Conform legii, luciul de apă este proprietatea statului român, doar că pe Matei l-a durut în cot de lege. Conform datelor pe care le-am obținut prin extrasul de informare de la ANCPI, administrația locală a declarat că în loc de apă, în zona respectivă se află niște păduri, pe care le-a intabulat în domeniul orașului, cu gândul probabil să umple de pământ bucata respectivă de lac, lucrare care se vede că începuse deja. Noul teren rezultat prin umplerea lacului avea să devină proprietate de lux, împărțită pe bani grei între apropiații grupării.
Metoda s-a folosit în mai multe comune. Uneori ai impresia că primarii ăștia se întâlnesc la o bere și discută ”noile metode în ale furtului de teren”. În anul 2013, Matei supune Consiliului Local completarea terenurilor care aparțin Năvodariului cu trei terenuri. Primul este terenul ”împădurit”, de 25.000 de mp, în realitate o bucată generoasă din lacul Siutghiol. Valoarea de inventar, 17.032 lei. Vă bufnește râsul, nu-i așa?
Cu complicitatea autorităților, terenul a ajuns acum în intravilanul localității Năvodari. Te-ai fi gândit că undeva pe traseu, cineva ar fi spus că nu semnează o asemenea ilegalitate, dar iată că nu. Conform extrasului 13.000 de mp sunt păduri, restul fiind apă stătătoare. O apă stătătoare care a devenit proprietatea Năvodariului, prin câteva semnături girate de un veritabil grup infracțional.
Astfel, Matei a reușit o performanță unică în istoria administrației locale, intabulând separat de restul lacului o bucată de 24.000 de mp de teren, pe care le-a declarat drept păduri. Desigur, pentru a pune la cale o asemenea șmecherie, micuțul primar de la Năvodari a avut sprijinul unui lanț întreg de ”prieteni”. Nu doar că niciun procuror nu l-a deranjat cu întrebări legat de situația abuzivă. Nu doar că Prefectul a avizat cu ochii închiși hotărârile de Consiliu Local care au dus la furt, dar mai ales funcționarii de la OCPI care au fost complici la infracțiune, până la șeful de la București, în opinia noastră.
Au mai rămas 1000 de mp de lac, despre care nu e foarte clar unde au ajuns. Indiciile duc spre o retrocedare misterioasă.
Tot datorită războiului pe care îl duce omul de afaceri taxat de Primăria Năvodari cu două milioane de euro, pentru că respira aerul din localitate fără să ceară permisiune, s-a trezit și statul român care a deschis o acțiune în instanță, cerându-și terenurile confiscate abuziv. Procesul a început în februarie 2019 și se desfășoară greoi, pentru că mușuroiul de beneficiari ai terenurilor cedează greu lupta. Chiar de curând scriam despre un procuror care a cerut ca statul român să nu facă parte din acest proces, iar asta spune multe.
Cam așa au stat lucrurile la Năvodari, acolo unde primarul a învățat cum să facă să dispară bucăți importante din lacul din zonă. Partea cea mai importantă din acest număr de magie nu ne-a dezvăluit-o însă nimeni, deocamdată. Știm că terenurile au dispărut din proprietatea statului român, dar nu ne-a spus încă nimeni unde au apărut ele, în ce buzunare, în proprietatea cui? Cum spuneam, răspunsul ar obliga probabil mărirea semnificativă a numărului de paturi din pușcăriile românești.
Primari precum Matei știu că sunt protejați. Altfel n-ar avea niciodată tupeul să pună la cale asemenea grozăvii. Cum să-ți treacă prin cap ca în hârtii să minți că un luciu de apă e de fapt o ditamai pădurea? Recurgi la asemenea ”scamatorii” doar atunci când știi că în planul pe care l-ai pus la cale, nimeni nu-ți va pune bețe în roate.
Marea tristețe vine din faptul că în România furtul pare să nu se mai oprească niciodată. Mazăre, Nicușor, Matei, controlează în continuare sistemul prin păpuși. Autoritățile nu par dispuse să oprească hemoragia, mulțumindu-se ca din când în când să mai execute câte un primar, infim, de la țară, fără însă a se atinge de marea corupție din orașele importante. Pentru că, nu-i așa, nimeni nu-i nebun să-și taie propria cracă de sub picioare.
Frăția din județul Constanța ar umili oricând grupul infracțional de la Caracal. Aici furtul se învârte în jurul a un miliard de euro. Aici, la noi, bucăți de lac au dispărut fără probleme, doar pentru că așa au vrut băieții deștepți, care nu au avut nicio secundă frică de a fi prinși. Și cine să-i prindă, ei înșiși?
